(+ o notă de umor) M-am gândit că aș putea să spun câteva lucruri care contează cu adevărat într-o familie deși nu aș vrea să dau chiar tot din casă. Viața noastră s-a schimbat destul de mult față de acum 5 ani și e foarte interesant cum prioritățile se schimbă și cât de important e ca amândoi să privească în aceeași direcție. De ce spun asta ? Păi în primii doi ani călătoream destul de mult și spontan și contează mult să puteți planifica împreună o vacanță, să aveți așteptări asemănătoare sau să puteți face un compromis. De exemplu cred că ar fi cam nasol dacă unul nu vrea să iasă din cameră și unul vrea să viziteze împrejurimile. Ori nu ai nimic împotrivă, ori te forțezi într-o direcție. E important să vă respectați reciproc, să vă înțelegeți unul pe celălalt gen dacă unuia i-e foame, cald, somn, sau pur și simplu are nevoie de puțin timp, etc, să nu forțați pe celălalt într-o situație, activitate, care știți că nu îi face plăcere (sau o mâncare care nu îi plac...
Toate ghidurile mondiale de sănătate recomandă alăptarea exclusivă (adică doar lapte matern, fără apă, fără ceai, fără formulă) în primele 6 luni de viață ale sugarului. Totuși concepțiile învechite și pregătirea insuficientă sau neactualizată a multor cadre medicale, să nu mai zic de mătușa Tamara, bunica Ilona, cumătra Viorica etc care știu ele mai bine cum se face alăptarea și când ajunge ori nu ajunge laptele, pun piedici și inoculează în mintea unei viitoare sau proaspete mămici multe îndoieli despre capabilitatea de a alăpta. Pai și nu e păcat ? Știți ce greu se lasă convinsă o biată femeie care pornește din start cu temeri și incertiduni pe drumul alăptării când i se spun urmatoarele: Că are sânii prea mici, sau prea mari (nu influențează) Că sfârcurile nu-s potrivite, ori nu are sfârcuri deloc ( deși eu cu ochii mei le-am văzut ulterior) ori și astea sunt prea mari ( se poate alăpta indiferent de dimensiunea mameloanelor, copilul se atașează de areola nu doar de mamelon...